Nu inteligența face diferența
Ieri seară am terminat o nouă grupă din programul SuperEu. Imediat după ce am închis cu copiii, am primit un mesaj care mi-a umplut inima de bucurie de la mama lui Alex:
Buna seara ! Va multumim pentru acest minunat curs , pentru modul in care ne- ati transpus viata în povești de la care avem mereu ceva de învățat . Vom pastra cu drag fiecare poveste în sufletul nostru si ne vom aminti de un singur om din lume care spune cu atata drag “ Bravo”. Sunteti minunată și abia așteptăm să vă revedem. Avem vocea si încurajarile dvs in suflet si acolo le vom pastra mereu . Cu tot dragul , Alex si mama lui .
Sunt extrem de recunoscătoare pentru acest mesaj!
Eficiența programului ăsta mi-a fost dovedită de mii de ori, și pentru că mă preocupă de ceva vreme conceptul de inteligență, (în ultima vreme am tot citit și am adunat idei diverse), mesajul de la mama lui Alex m-a inspirat să fac o legătură între povești și inteligență, pe care vreau să o împărtășesc cu voi aici.
Einstein spunea:
Dacă vreți să aveți copii inteligenți, spuneți-le povești. Dacă vreți să aveți copii și mai inteligenți, spuneți-le și mai multe povești.
Conceptul de inteligență este unul central în preocupările noastre legate de copii. Există multiple teorii despre inteligență, dintre care putem enumera aici câteva:
Richard Haier spune că inteligența este una singură și generală. Dacă ai un creier eficient (rețele neuronale bine „cablate”), vei fi bun la matematică, dar probabil și la învățat limbi străine sau la logică. El are un întreg curs, de 8 ore, despre inteligență care poate fi urmărit pe YouTube aici . În mare ce spune el este că inteligența este moștenită genetic și că ea depinde de viteza conexiunilor neuronale din creierele noastre, precum și de comunicarea între zonele frontală (planificare, atenție) și parietală (procesare senzorială, logică) ale creierului. Haier spune că nu există "pastile magice" sau aplicații minune: deocamdată, nu există dovezi solide că suplimentele sau jocurile video de „intelligence boosting” funcționează pe termen lung. Cele mai bune rezultate vin din exercițiul fizic aerobic (care oxigenează creierul) și o educație stimulativă.
Howard Gardner vine cu o altă teorie și anume cea a inteligențelor multiple. El propune opt tipuri de inteligență pe care ar trebui să le folosim ca „uși de intrare” pentru a antrena puterea mentală generală a copiilor:
Lingvistică: Iubește poveștile, jocurile de cuvinte și învață limbi străine rapid.
Logico-Matematică: Adoră cifrele, strategiile și vrea să știe „cum funcționează” lucrurile.
Snațial-Vizuală: Construiește structuri complexe din LEGO, desenează în perspectivă sau se orientează ușor pe hartă.
Muzicală: Recunoaște ritmuri, fredonează corect și are o sensibilitate la sunete.
Corporal-Kinestezică: Are o coordonare excelentă, învață prin mișcare și sport.
Interpersonală: „Liderul” grupului, înțelege emoțiile celorlalți și negociază excelent.
Intrapersonală: Foarte reflexiv, știe ce simte și preferă adesea activitățile solitare.
Naturalistă: Observă micile detalii din natură, iubește animalele și clasifică plantele.
Alison Gopnik (psiholog la Berkleley) aduce o perspectivă cu totul diferită, ea dispută cu totul noțiunea de inteligență, și leagă felul în care învățăm să percepem noi lumea de misiunea noastră biologică, care cuprinde 3 etape:
Explorarea (Copilăria): Faza de învățare haotică, dar esențială.
Exploatarea (Maturitatea): Faza de eficiență și utilizare a resurselor.
Îngrijirea (Caregiving): Inteligența socială de a susține explorarea celuilalt.
O puteți asculta explicând viziunea ei aici. Există și o carte a lui Alison Gopnik, tradusă și la noi cred, care se numește ”Grădinarul și Tâmplarul” Cartea este mai degrabă o explicație științifică despre felul în care copiii înțeleg lumea decât o metaforă.
Îmi place și mă inspiră mult perspectivă a lui Scott Barry Kaufman, care are o poveste de viață foarte interesantă. El a fost considerat copil cu nevoi speciale, pentru că a avut o deficiență de auz, și a fost încadrat în sistemul special de educație până în clasa a 9a , când o profesoară l-a remarcat și l-a încurajat să treacă la școala normală. Cu sprijinul mamei a făcut asta, și în foarte scurtă vreme a devenit un elev eminent, care a sfârșit prin a avea un doctorat în psihologie la Cambridge. El a scris o carte care se numește ”Ungifted” despre inteligență, în care argumentează faptul că fiecare copil are tipul lui propriu de inteligență. Kaufmann pune accent pe motivație și anume: rolul nostru este de a identifica „ce îl aprinde” pe copil (what lights them up) și de a-i oferi resursele pentru a-și urma pasiunea. Îl puteți auzi spunând povestea lui aici
Faptul că există atâtea perspective despre ce este inteligența, ba chiar o dispută că există sau nu în forma în care credem noi că există, ne poate descuraja. Cum îmbunătățim noi inteligența dacă nici măcar nu știm cu siguranță ce este? Ce voia să spună Albert Einstein?
Dacă oamenii de știință nu ajung să fie de acord cu ce este inteligența, există un aspect cu care toată lumea este de acord, ba mai mult, la care putem lucra, și anume funcțiile executive.
Aceste funcții executive sunt:
Memoria de Lucru: Capacitatea de a menține și manipula informația în timp real. Este ceea ce îi permite copilului să țină minte regulile unui joc în timp ce îl joacă.
Inhibiția (Controlul Impulsurilor): Capacitatea de a pune „frână” primului impuls. Este puterea de a amâna recompensa (acea delayed gratification) și de a rămâne concentrat în ciuda distragerilor.
Flexibilitatea Cognitivă: Capacitatea de a schimba strategia când planul inițial eșuează. Este abilitatea de a vedea o problemă din perspective diferite și de a aplica strategii diferite în cazul în care ce am făcut până acum nu funcționează.
Și aici se îmbină perfect ce spunea Einstein cu felul în care poveștile susțin funcțiile executive ale copiilor și cu rezultatele palpabile pe care le au copiii care parcurg programul SuperEu:
Atunci când un copil ascultă o poveste înțeleaptă, spusă într-un mod care să transmită mesajul poveștii, creierul său intră într-o sesiune de antrenament intens:
Antrenează Memoria de Lucru: Copilul trebuie să „țină minte” cine este personajul, ce putere are și care este miza, în timp ce firul narativ avansează. Fără să-și dea seama, el își extinde „masa de lucru” mentală.
Cultivă Inhibiția: Suspansul unei povești construit cu experiență și înțelepciune obligă copilul să gestioneze tensiunea așteptării. El învață să-și stăpânească nerăbdarea de a afla finalul, exersând „mușchiul” răbdării.
Actualizează cunoașterea prin Eroarea de Predicție: Neuroștiința ne spune că învățăm doar când ceva ne surprinde. Răsturnările de situație din povești sunt „erori de predicție” controlate. Ele forțează creierul să facă un update modelului său despre lume, antrenând flexibilitatea.
Modelează Reziliența: Urmărind cum un personaj eșuează și apoi găsește o cale nouă, copilul internalizează planificarea și relația cauză efect. (Dacă fac asta, se întâmplă asta).
Și atunci, poate că Einstein nu vorbea despre inteligență în sensul în care o căutăm noi astăzi, în teste IQ.
Poate că vorbea despre acel tip de inteligență care nu se vede imediat, dar care face toată diferența în viață: capacitatea de a înțelege, de a te adapta, de a merge mai departe chiar și atunci când nu știi exact cum.
Pentru că, în realitate, viața nu ne pune probleme de tip grilă. Nu ne cere să alegem varianta corectă dintre A, B sau C. Ne cere să navigăm incertitudinea, să ne gestionăm emoțiile, să ne schimbăm perspectiva și să găsim soluții acolo unde nu există una evidentă.
Iar toate acestea nu țin atât de mult de cât de inteligent este un copil, ci de cât de bine își poate folosi mintea.
Când îi spunem unui copil o poveste, nu îi oferim doar un moment plăcut înainte de culcare sau o lecție frumos ambalată. Îi oferim un spațiu sigur în care să exerseze exact acele abilități de care va avea nevoie toată viața.
Poate că de aceea mesajul de la mama lui Alex m-a atins atât de tare.
Pentru că dincolo de „Bravo”-ul pe care îl vor ține minte, dincolo de poveștile care le-au rămas în suflet, știu că ceea ce au câștigat cu adevărat este ceva mult mai profund: capacitatea de a-și construi propriile răspunsuri, propriile soluții, propriul drum.
Mulțumesc Alex!
Pe 20 aprilie începe o nouă grupă din programul SuperEu, abia aștept să-i cunosc pe copii. Dacă vrei ca și copilul tău să beneficieze, îl poți înscrie aici:
SuperEu – Program online de 6 ședințe pentru copii de 9-12 ani
SuperEu – Program online de 6 ședințe pentru copii de 9-12 ani Creat în Singapore, unic în România 6 Ședințe de Life coaching online pe Zoom - Luni 20, 27 apr, 4, 11, 18, 25 mai 17:30-19:00 Curaj. Încredere. Bucuria de a spune „Eu pot!”.